Mereu m-a speriat noutatea..aceasta calitate in sine a lucrurilor ma face sa le vad ca o amenintare, ca o provocare asupra careia nu am siguranta ca voi reusi sa o accept si sa o duc la bun sfarsit.
Bineinteles, piesa d rezistenta in scrierile/gandirea me(le)/a: "contrazicerea". Asadar dupa c am spus ca ma sperie, am sa afirm ca imi plac lucrurile noi; ador sa fac schimbari in viata mea, iubesc sa imi cumpar haine noi, sa imi fac prieteni, sa cunosc locuri/persoane/obiceiuri noi, sa aflu informatii noi..deoarece un lucru nou ascunde o nota d curiozitate, mister p care il desoperi fascinat indiferent de gradul lui de banalitate.
E cumva "ceva nou" in viata mea?..
"Da.."
Ce?..
"Nu as sti/vrea sa descriu"
Ceea c e ciudat in acest "lucru nou" e ca spre deosebire de celelalte care sunt noi la inceput (in momentul in care le vezi) acesta tb mai intai sa il descoperi, sa astepti sa treaca timpul si abia apoi capata "noutatea".
Si acest "ceva" poate fi un urs de plush,un lamborghini,o retzeta de prajitura, o specie de floare,un sentiment.. Noutatea acestui "ceva" din urma, consta in miliardele de stari, ne-mai-simtite pana atunci, c s contopesc intrun singur suflet; si alte miliarde de gesturi (ne-mai-facute) p care le faci involuntar, ghidat fiind de celalalt miliard d stari.
Si cele 2 miliarde par 2 lucruri noi c alcatuiesc un altul.. nou la randul lui.
Acest "ceva" din viata mea e un sentiment..daca e chiar cel p care l-am descris mai sus nu sunt in masura a spune deocamdata. Poate doar ma apropii d "un miliard d stari si tot atatea gesturi". Ceea c ma sperie si totodata ma fascineaza.
Add as a Friend
Send Message
Leave Comment
Add to Favorites
Give 'em Five
Use This Skin
Report Abuse
